Speranta cramelor romanesti

Conform unor estimări, nu mai puțin de 120 de crame noi au luat fiinta în România, doar anul trecut.

Ideea este atât de simplă. Cum de nu ne-am mai gândit la asta înainte? O degustare de vinuri, organizată de către și pentru ajutorul unui grup de tineri cu dizabilități. Toată lumea a avut de câștigat. Prezentatorii au avut ocazia să vorbească pentru prima dată direct cu acei consumatori de vin într-adevăr interesați. Participanții au avut plăcerea să cunoască acești tineri, care la rândul lor au avut posibilitatea să își demonstreze abilitățile, în timp ce au strâns și banii pentru un microbuz.

Unde m-am întâlnit cu această minune nevinovată? Undeva neașteptat, în orașul Timișoara din sud-vestul României, în regiunea numită Transilvania. Timișoara s-a dovedit a fi un oraș frumos, plin de bulevarde. Am fost conduși la un hotel șic în Maserati-ul unui antreprenor. Locuitorii orașului, printre care se numără grupul de tineri „Ceva de spus”, cu dizabilități, care vorbeau o engleză perfectă și au organizat minunat evenimentul.

Protagonistul evenimentului a fost un tânăr ungur din Timișoara, Szövérdfi-Szép Zoltán, sau Zoli, cum îi spune toată lumea. Acest entuziast iremediabil, mocnind de energie, lucrează îndeaproape cu grupul „Ceva de Spus”, ajutându-i în campania pentru drepturile celor cu dizabilități, mișcări comune în România. Au aflat că Bruxelles-ul oferă metode mai bune de negociere decât Bucureștiul, și de aici necesitatea unui microbuz. Dar cel mai important pentru mine a fost Zoli, care a avut ideea cu vinul – ideea unui targ de vinuri. Acestea nu sunt o noutate în România post-comunistă, dar tind să fie dominate de companiile cele mai puternice și boicotate de producători noi și plin de promisiuni. Unii dintre acești producători s-au hrănit cu ideile romantice de a se întoarce la rădăcinile românești. Cei mai mulți au fost puși în umbră de sumele de reconstrucție care erau disponibile înainte de intrarea României în UE în 2007, la care adesea s-au adăugat și fondurile Europene.

Aproape 30 000 de hectare de vii noi, bine întreținute, au fost plantate din 2007. Ceea ce reprezintă aproape o treime din totalul regiunilor plantate cu viile Vitis vinifera. Conform unor estimări, nu mai puțin de 120 de proprietari s-au dezvoltat în România anul trecut. Românilor le-a plăcut dintotdeauna vinul și chiar și cele mai mici crame au câteva sortimente. Elementul nou este faptul că a apărut o piață tânără, fragilă, cu vinuri care pot într-adevăr aspira la calitate și prețuri ridicate (mult mai mari decât vinurile pe care le avem în străinătate). Industria vinului din România va trebui neapărat să-și dezvolte exportul pentru a se dezvolta, dar încă trebuie să-și însușească arta cooperări. Locul de întrunire ales de Zoli pentru reunirea celor mai buni producători de vin din țară este o sală spațioasă a Hotelului Timișoara, o altă urmare binevenită a acestui weekend cu vinuri.

Probabil că un factor semnificativ care să explice lipsa de coeziune comercială este marea varietate de influențe culturale. Unul dintre primii investitori străini și primul care să se laude cu propria vie în România a fost Guy de Poix, de mult, pe timpul lui Ceaușescu. Proprietatea lui, denumită în mod misterios SERVE, din sud-estul țării este în mod evident una foarte prosperă. Avincis, un templu modernist incredibil de fermecător, construit de un politician român, este întreținut de un producător francez de vinuri și soția sa columbiană. Corcova are un director de vânzări britanic, în timp ce Halewood și Recaș, doi dintre principalii exportatori români de vin, își au originile în Liverpool și respectiv Bristol. Marea varietate de vinuri marcă proprie țintește deliberat înspre supermarketurile britanice și sunt produse de un cuplu australian-spaniol care își petrec restul anului producând vinuri Yellow Tail, din Australia.

Oprișor este unul dintre numeroșii producători care se bucură de sprijin german sau austriac în România, în timp ce Balla Géza, în apropierea graniței cu Ungaria, rămâne ungurească în spirit, chiar și când vine vorba de amestecarea soiurilor Furmint și Cadarcă din Ungaria. Davino a fost înființată de un soldat demobilizat din America, în timp ce Prințul Știrbey, ale cărui vinuri sunt disponibile în Marea Britanie prin The Wine Society este o proprietate particulară condusă de o baronesă româncă a cărei familie s-a refugiat de comuniști acum zeci de ani. Producătorul ei german de vinuri, Oliver Bauer, produce de asemenea vinurile cu același nume. Alira, în sud-estul extrem al țării este o operațiune înrudită cu Enira, produs de Bessa Valley, una dintre cele mai de succes dintre noile vii bulgărești, în strânsă legătură cu proprietatea St. Emilion, Chateau Canon – La Gaffeliere.

Am vizitat două crame în apropierea Timișoarei. Recaș este o organizație care încă se bazează pe muncitori, pe când Petro Vaselo, al cărei proprietar este un italian, are o clădire extraordinar de stilată. Contrastează drastic cu drumurile prăfuite care duc spre ea și rusticitatea caselor cu un singur etaj și cu locuitorii acestora din sat. Petro Vaselo a fost înființată de o familie italiană care și-au adus producția de expresoare de cafea în România. Aparent, primii lor struguri culesi înainte de construcția cramei futuristice au fost trimiși cu multă solemnitate înapoi în Montalcino, în Toscano, pentru a fi transformați în vin.

În mare am fost surprins plăcut de competența generală a producătorilor, chiar dacă unii români sunt încă sub vraja butoaielor de stejar, considerându-le o metodă de a compensa pentru recoltele prea tinere sau prea înalte. Viile pe care le-am văzut acolo erau departe de soiurile de strugure roșu umplute cu chimicale, care la un moment dat au fost trimise în mari cantități pe piața din Germania.

Abia de curând au realizat producătorii români de vinuri că piețele de export sunt mai interesate de varietățile locale, indigene, decât de variațiuni de Chardonnay sau Cabernet. Cele mai importante sunt Feteasca Regală, Feteasca Albă și Crâmpoșia Selecționată, dintre varietățile de vin alb, și Feteasca Neagră, Negru de Drăgășani, Novac și Babească Neagră pentru cele roșii. Felicitări lui Zoli, care a reușit să adune mai bine de 12 dintre cei mai buni producători de vin într-o singură cameră într-o duminică dimineață, pentru o degustare particulară și reciprocă și pentru a discuta calitățile acestor varietăți unice.

Sursa: Financial Times