80 de lucruri fascinante despre vin

 

O cultură de viță-de-vie, plantată recent, are nevoie de patru-cinci ani de creștere înainte de a putea fi recoltată.

Vinul roșu însumează 55% din vînzările de vinuri ale restaurantelor.

Bulele din vin au fost observate încă din Grecia antică și au fost atribuite fazelor lunii sau spiritelor rele.

Încălzirea globală ar putea redefini zonele viticole în viitor. Chiar și schimbările mici de temperatură pot schimba dramatic calitatea vinului.

Mulți consumatori și vinificatori susțin că vinul modificat genetic nu ar duce doar la uniformitate, ci ar compromite, de asemenea, romantismul tradițional și misticismul asociat vinului.

Oenofobia reprezintă frica sau ura intensă față de vin.

Mirosul vinului tânăr este numit “aromă”, în timp ce un vin matur oferă într-un mod mai subtil un “buchet”.

În Grecia antică, gazda lua prima înghițitură de vin pentru a asigura oaspeții că vinul nu a fost otrăvit, de unde și expresia “bem pentru sănătatea ta”. “Toastul” își are originea în Roma antică, atunci când romanii au continuat tradiția greacă, dar au început să adauge o bucată de pâine prăjită în fiecare pahar de vin pentru a tempera gusturile nedorite sau aciditatea excesivă.

Un “cork-teaser” este o persoană care în mod constant vorbește despre vinul pe care îl va deschide, dar nu o face niciodată.

Deoarece degustarea vinurilor constă, în esență, în a mirosi vinul, femeile au tendința de a fi mai buni degustători decât barbații, deoarece femeile, în special cele aflate la vârsta de reproducere, au un simț olfactiv mai dezvoltat decât bărbații.

Un studiu realizat în Italia susține că femeile care beau două pahare de vin pe zi au o viață sexuală mai bună decât cele care nu consumă deloc.
Vinurile roșii au culoarea roșie deoarece procesul de fermentație extrage culoarea din pielița strugurelui.Vinurile albe nu se fermentează împreună cu pielița.

În Vechiul Testament, numai cartea lui Iona nu face nicio referire la vița-de-vie sau vin.

La începutul Imperiului Roman, femeilor le era interzis să consume vin și un soț care îsi găsea soția în stare de ebrietate era liber să o omoare. Divorțul din același motiv a fost prima dată înregistrat în Roma la 194 Î.e.n.

Cea mai veche sticlă de vin din lume datează de la 325 e.n. și a fost găsită în apropierea orașului Speyer, Germania, în interiorul unuia dintre cele două sarcofage romane. Aceasta este expusa la muzeul orașului, Historisches Museum der Pfalz.

Există tot mai multe dovezi științifice conform cărora consumul moderat de vin, în mod regulat, poate reduce riscul bolilor de inimă, Alzheimer, accident vascular cerebral sau afecțiunile gingivale.

Vinul roșu, comparativ cu cel alb, are proprietăți antioxidante mai bune și conține resveratrol care ne protejeaza de riscurile bolilor cardio-vasculare.

California, New York și Florida sunt statele care conduc în topul consumului de vin din Statele Unite.

California este al patrulea cel mai mare producator de vinuri din lume, după Franța, Italia, și Spania.

Degustatorii de vinuri “învârt” paharul pentru a încuraja vinul să elibereze toate aromele. Cei mai mulți își toarnă doar o treime de pahar, pentru a permite aromelor să se colecteze și de a nu-l vărsa în timpul ”învârtirii vinului”.

Majoritatea vinurilor sunt servite în pahare ce au buza ușor curbată spre interior pentru a ajuta la reținerea aromelor în pahar.Cu cât paharul este mai subțire și buza mai fină, cu atât mai bine. Un pahar în formă de trompetă disipă aromele.

Când degustați vinul, țineți vinul în gură pentru o clipă și apoi, fie o înghiți sau, preferabil, o scuipați. Un vin foarte bun va avea o durată a aromei mai lungă, în timp ce un vin inferior va avea o durată mai scurtă.

Strugurii de vin se clasează pe primul loc în rândul culturilor producătoare de fructe din lume, ca număr de hectare plantate.

Codul lui Hammurabi (1800 î.Hr.) includea o lege care pedepsea vânzătorii de vinuri false: erau înecați în râu.

Romanii au descoperit că adăugând plumb în vin nu numai că păstra vinul mai bine, dar îi dadea și un gust dulce și o textură suculentă. Otrăvirea cu plumb a fost adesea citată ca fiind una dintre cauzele declinului Romei.

Vikingii numeau America „Vinland” (“tărâmul vinului” sau “tărâmul pășunilor”) pentru abundența viței-de-vie găsită acolo în jurul 1000 e.n.

Un vin care are un gust apos este posibil să fi fost făcut din struguri culeși in timpul unei furtuni.

Cel mai neindicat loc pentru a depozita vinul este bucătăria, pentru că este de obicei este prea cald pentru a stoca vinul în condiții optime. Frigiderul nu este nici el locul potrivit pentru depozitarea vinului. Chiar și în urma unei configurări la temperatura cea mai înaltă, tot este prea joasă.

Când se combină corect vinul cu mancarea, se produce o “sinergie”, sau un al treilea gust dincolo de ceea ce poate oferi mâncarea sau vinul separat.

Alimentele grele, de obicei, merg bine cu vinurile mai grele, mai bogate; alimentele ușoare cer vinuri ușoare. În plus, vinul roșu este de obicei servit cu carnea roșie, vinul alb cu carnea albă și pește iar vinul dulce cu desert.

Se obișnuieste servirea la început de vinuri mai ușoare iar apoi să se treacă la vinurile grele pe parcursul unei mese. În plus, vinul alb se servește înaintea vinului roșu, vinul mai tânăr înaintea vinului vechi și vinurile seci înaintea celor dulci.

Temperatura de servire a vinului alb (7-10 grade Celsius) ar trebui să fie mai mică decât cea a vinului roșu (10-15 de grade Celsius).

Prohibiționiștii ,la începutul secolului XX, au luptat pentru a elimina orice mențiune privind vinul, din textele școlare și de facultate, inclusiv din literatura greacă și romană. De asemenea, au încercat să înlăture vinurile medicinale din farmacopeea Statelor Unite ale Americii pentru a dovedi că laudele biblice aduse vinului au fost de fapt pentru sucul de struguri nefermentat.

Anul de recoltă nu este neapărat anul în care vinul este îmbuteliat, deoarece unele vinuri nu poate fi îmbuteliate în același an în care strugurii sunt culeși. De obicei, un vin vintage este produs din recolta unui singur an. Un vin non-vintage este un amestec de vinuri provenit din două sau mai multe recolte.

Există un mod corect și unul greșit de a ține în mână un pahar cu vin. Paharul trebuie întotdeauna ținut de picior și nu cupă deoarece căldura mâinii va ridica temperatura vinului.

Șampania(Champagne), unul dintre cele mai mari vinuri spumante din lume, a fost considerată ca fiind inventată, în mod eronat, de către călugărul benedictin, Dom Perignon Pierre (1638-1715). Deși el nu a inventat sau descoperit șampania, el a fondat mai multe principii și procese folosite în producția ei și care sunt în uz și astăzi. Se presupune că după ce a consumat băutura cu bule a declarat că a “a băut stele.”

Putregaiul nobil, sau “nobil pourriture”, este un tip benign de ciupercă de strugure care poate îndulci de fapt, unele tipuri de vin.

Nu toate vinurile devin mai bune odată cu trecerea timpului. De fapt, marea majoritate a vinurilor sunt produse pentru a fi consumate la un an de la îmbuteliere și nu au prea mult potențial de îmbătranire. Doar câteva foarte rare se vor păstra mai mult de o decadă.

Un vin “prost” se referă la lipsa de miros dintr-un vin, deși ar putea dezvolta un miros plăcut în viitor. Multe vinuri Cabernet-Sauvignons, de exemplu, sunt considerate “proaste” . Un vin “amorțit”, pe de altă parte, nu are niciun miros și nici potențialul de a dezvolta un miros plăcut în viitor.

Vinurile europene sunt denumite după locații geografice (de exemplu, Chassagne-Montrachet Morgeot și Bordeaux) în timp ce vinurile non-europene (de exemplu, Pinot Noir și Merlot) sunt denumite după diferite varietății de struguri.

Un vin feminin este un vin care este mai delicat decât majoritatea .

Contrar credinței traditionale, mirosind dopul ți se dezvaluie puține lucruri despre vin. În schimb, dacă un chelner sau somelier iți înmânează dopul de plută, ar trebui să te uiți după dată și alte elemente de identificare (un vin ieftin nu va avea aceste caracteristici). În plus, uită-te la dop după urme de mucegai, uscare, crăpare, sau găuri.

Un vin care are un miros de mucegai, similar cu cel al cartonului umed, poate însemna că sticla este “contaminată” (sticla are o plută contaminată cu mucegai).

În 1988, femeile din Italia au înființat una dintre primele organizații (destinată persoaneleor de sex feminin) dedicate vinului( Le Donne del Vino). Scopul său este de a încuraja și promova rolul femeilor în industria vinului italian.

Femeile sunt mai sensibile la efectele vinului decât bărbații, în parte pentru că ei au într-o cantitate mai mică (în mucoasa stomacului) enzima care este necesară metabolizării eficiente a vinului.

Pe lângă biserici și mănăstiri, alte două mari instituții medievale și-au majorat veniturile cu ajutorul vinului: spitalele și universitățile. Cel mai cunoscut spital medieval(acum muzeu) care deținea vin este splendidul Hôtel-Dieu din Beaune – Franța.

În centrul vieții sociale și intelectuale grecesti, a fost simpozionului, care înseamnă literalmente “să bem împreună”. Într-adevăr, simpozionul reflectă pasiunea grecilor pentru un amestec de vin și conversație intelectuală.

Când mormântul lui Tutankhamon a fost deschis în 1922, borcanele de vin îngropate împreună cu el erau etichetate cu anul, numele vinificatorului și comentarii cum ar fi “vin foarte bun”. Etichetele erau atât de detaliate încât acestea ar putea întruni legislația modernă a vinului în multe țari.

Dintr-o tonă de struguri se pot produce aproximativ 720 de sticle cu vin. O sticla de vin conține aproximativ 1.3 kilograme de struguri.

Grecia este singura țară din lume care a perpetuat până în prezent tradiția antică de a adăuga o rașină de copac în vin pentru a da un gust unic, siropos.

Vinul pentru evreii ortodocși trebuie să fie koser, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie atins în orice moment al procesului de fabricație (de la culesul de struguri la îmbuteliere) de către un “păgân” sau evreu nepracticant și trebuie să conțină doar ingrediente kosher.

Combinația dintre tipul de sol, climă, gradul pantei și expunerea la soare constituie terroir-ul(locul de producție) unei vii, fiind ceea ce face ca fiecare podgorie și fiecare vin să fie unic.

În Evul Mediu, cei mai inovatori vinificatori au fost cei din ordinele monastice. Cistercienii și benedictinii au fost vinificatori deosebit de apți și se spune că gustau de fapt pământul pentru a descoperi modul în care solul s-a schimbat de la un loc la altul. Concluziile lor sunt și astăzi importante.

Burdufurile erau modul comun de a transporta vinul în lumea antică. Pieile de animale (de obicei de porc) erau curățate, tăbăcite și întoarse pe dos, astfel încât partea păroasă să intre în contact cu vinul.

În mod tradițional, vinul nu a fost niciodată stocat în picioare. Păstrarea vinului pe o parte, păstrează vinul în contact cu dopul, prevenind astfel uscarea dopului fapt ce produce subțierea lui, permițând aerului sa intre în sticlă. Cu toate acestea, vinurile pot fi stocate și pe verticală dacă sticla are un dop din plută artificială.

Câțiva butași de viță-de-vie din Lumea Nouă aduși în Europa, au răspândit o insectă mică numită Phylloxera vastatrix, care se hrănește cu rădăcinile viței-de-vie. Singura modalitate de a salva vița-de-vie europeană a fost altoirea viței-de-vie americane la portaltoi europeni. Prin urmare, vinul pre-Filoxera, strict vorbind, este unul făcut în anii anteriori Filoxerei (1860), deși fraza este de asemenea utilizată pentru a denumi vița-de-vie nealtoită.

Un pahar standard de vin roșu sau alb(sec) conține aproximativ 110 de calorii. Vinul dulce are mai multe calorii.

Substanța din vin care “gâdilă” gingiile este taninul, care este derivat din pielița, sâmburii și ciorchinele strugurilor. Acesta, de obicei, se regăsește doar în vinul roșu și este un antioxidant excelent. Vizual, este sedimentul găsit la fundul sticlei.

Vinurile în nuanțe mai închise (cele mai profunde) provin de obicei din zone cu o climă caldă. Culori mai deschise, mai ales la vinurile albe, găsim la vinurile provinite din zone cu climate mai reci.
Odată cu vârsta, vinurile roșii au tendința de a-și pierde culoarea, ajungând în cele din urmă la un fel de roșu cărămiziu. Pe de altă parte, vinurile albe câștiga culoare, devenind aurii și în cele din urmă brun-gălbui.

Toate vinurile au gust de fructe. Numai rareori vinul are același gust ca și strugurii – de exemplu, vinurile din Muscat sau Concord.

Red Burgundia este facut din struguri Pinot Noir și este atât de dificil de realizat încât vinificatorii din toată lumea îl văd ca pe un fel de Sfântul Graal.

Germanii au inventat Eiswein, sau vinul care este produs din struguri congelați.

Oenologii sunt chimiștii vinului care analizează probele de vin și sfătuiesc vinificatorii.

Cuvântul “șampanie”, este numit dupa o provincie din Franța, care înseamnă “țara deschisă”. Având în vedere protecția europeană a denumirii de origine (DOC), vinul spumant făcut în afara regiunii Champagne din Franța nu mai poate fi numit “champagne”.

Regiunea viticolă Bergerac, din sud-vestul Franței, a produs vinuri de pe timpul romanilor.

Cuvântul englezesc “wine” își are originea din cuvântul yayin al limbilor semitice. În limba arabă, avem wain, în limba greacă este oinos și în limbile romanice este vin, vino, vina, vinho.

Pentru că strugurii din emisfera sudică sunt culeși în timpul primăverii din emisfera nordică, un vin australian 1999 ar putea fi cu șase luni mai mare decât un 1999.

Vinul a facilitat contactul dintre culturile antice, oferind motivul și mijloacele comerțului. De exemplu, grecii dădeau vinul pentru metale prețioase, iar romanii dădeau vinul în schimbul sclavilor.

În Egiptul antic, capacitatea de a stoca vinul până la maturitate a fost considerată alchimie și a fost privilegiul faraonilor.

Arheologii au găsit sâmburi de struguri (semințe), de obicei considerată o dovadă a vinificației, datând din 8000 î.Hr. în Turcia, Siria, Liban și Iordania. Cei mai vechi sâmburi de viță-de-vie cultivată au fost găsiți în Georgia.

Vinificația era o temă importantă într-una dintre cele mai vechi opere literare cunoscute, Epopeea lui Ghilgameș. Divinitatea care se ocupă de vin era zeița Siduri, a cărei descriere sugerează o asociere simbolică între vin și fertilitate.

Una dintre legendele cele mai citate lagate de descoperirea vinului este povestea unui rege persan Jamsheed, un personaj semi-mitic (probabil Noe). O femeie din haremul lui a încercat să-și ia viața folosind struguri fermentați, care se credeau pe atunci a fi otrăvitori. Vinul a fost descoperit atunci când ea s-a trezit întinerită și plină de viață.

Prima ilustrație atestată despre consumul de vin se găsește pe un panou sumerian vechi de 5.000 de ani, cunoscut sub numele de Standardul lui Ur.

Tucidide a scris că oamenii din Marea Mediterană au început să “iasă din barbarism, atunci când au învățat să cultive uleiul și vița-de-vie”.

Recipientul standard pentru vin al lumii antice a fost amfora (ceva care poate fi cărat de două persoane), o vază din lut cu două mânere. Acesta a fost inventat de către canaaniți, care l-au introdus în Egipt, înaintea secolului XV î.e.n. Strămoșii lor, fenicienii au răspândit utilizarea sa în întreaga Mediterană.

Platon a susținut că vârsta minimă pentru a consuma alcool ar trebui să fie de 18 ani iar apoi vinul poate fi consumat cu moderatie până 31 de ani. Când un om ajunge la 40, el poate bea oricât de mult dorește pentru a se vindeca de “greutățile bătrâneții”.

Hipocrate, considerat parintele medicinei, includea vinul în aproape toate remediile sale înregistrate. L-a folosit pentru vindecarea febrei, ca diuretic, ca antiseptic general și pentru a ajuta bolnavii aflați în convalescență.

Romanii considerau mai importantă condimentarea decât aroma primară a vinului și de multe ori adăugau în vin sos de pește fermentat, usturoi, rădăcină de ceapă, plumb și absint.

Omul care a afectat cel mai profund istoria vinului a fost profetul Mahomed. În termen de zece ani de la moartea sa, în 632 d.Hr., vinul a fost în mare măsură interzis.